Ayurveda si aparatul respirator

Ca sa poata prelua aerul din amosfera si sa procure organismului oxigenul, ca sa poata elimina din organism bioxidul de carbon rezultat din arderile metabolice, ca sa poata regla centrul respirator din creier si ca sa poata echilibra presiunea atmosferica cu cea interna, aparatul respirator uman si-a dezvoltat cateva organe si subaparate, cu functii deosebite, toate insa contribuind la complexul de fenomene mecanice, ventilatorii, chimice si fizice care constituie respiratia. Astfel, aparatul respirator este format din cai aeriene superioare (nasul, faringele si laringele) si cai aeriene inferioare (traheea, bronhiile si alveolele pulmonare).

Primul organ prin care trece aerul inspirat este nasul, care are un rol foarte important in pregatirea aerului ce trebuie sa ajunga in plamani incalzit, usor umezit si lipsit de impuritati, indiferent de faptul ca in atmosfera aerul poate sa fie foarte rece sau foarte cald, uscat sau foarte umed, plin de impuritati sau microbi. Cavitatile nasului sunt captusite cu o membrana (mucoasa) bogata in vase de sange, care joaca rolul unui radiator. In drumul de la nari pana la amigdale, aerul poate sa se incalzeasca cu 30 de grade.

Numeroase glande mucoase, comunicarea cavitatilor nazale cu ochii (lacrimile se scurg in nas), precum si alte mecanisme asigura permanenta umezire a nasului. Astfel incalzit si saturat cu vapori de apa, aerul este adus la temperatura si umiditatea necesare unei bune functionari a intregului aparat respirator. Nasul joaca si rol de filtru eficace; perii dispusi la intrarea narilor, firisoarele fine de pe suprafata mucoasei precum si mucusul secretat retin particulele de praf si microbii, purificand aerul inspirat.

Mucoasa tuturor cailor aeriene pana la alveolele pulmonare este acoperita cu cili, niste firisoare fine, dispuse ca un covor, care sunt animate de o miscare vibratila continua de la interior spre exterior, in ritm de 12 miscari pe secunda, aidoma unui lan de grau batut de vant; aceste sisteme de “purificare” sunt foarte importante, daca avem in vedere faptul ca omul inspira in fiecare minut milioane de particule de praf. Numai briza de zi, care bate dinspre mare spre uscat este lipsita de praf.

O data cu praful patrund in nas si microbi. Firisoarele si mucusul retin si omoara microbii; nasul este astfel prima si cea mai eficace bariera naturala impotriva infectiilor, filtrand si sterilizand considerabil aerul care trebuie sa ajunga in plamani. Nasul regleaza reflex reactia aparatului respirator fata de aerul atmosferic. Este important ca aerul sa fie inspirat pe nas si nu pe gura, unde lipsesc aparatele de incalzire, de umezire si de purificare a aerului.

Sub laringe se afla un tub lung de 15 cm, format din inele cartilaginoase, denumit trahee. La partea inferioara, cam in dreptul inimii, traheea se bifurca in cele 2 bronhii principale, care la randul lor se ramifica aidoma unui arbore in aproape 25 de milioane de ramurele din ce in ce mai inguste, pana la un diametru de jumatate de milimetru. Toate aceste canale sunt captusite cu o membrana fina, mucoasa, care cuprinde in grosimea ei glande ce secreta mucus si care este acoperita cu cilii, iar peretii canalelor contin fibre musculare, ce permit sa se mareasca sau sa micsoreze calibrul acestor conducte.

Ca perii unei pensule, fiecare ramurica se ramifica in 15 - 20 de ramuri, ce se termina in niste camarute, alveolele pulmonare, care prin asezarea lor au aspectul unor numeroase boabe de struguri pe un ciorchine. Canalele aeriene, din ce in ce mai fine si mai inguste si alveolele formeaza tesatura fina a plamanului. Prin dilatarea toracelui, plamanii se umfla ca niste foale si aerul atmosferic patrunde in alveolele destinse (inspiratia), iar prin ingustarea toracelui si ridicarea boltei diafragmei, aerul este dat afara din plamani.

Traheea, bronhiile si plamanii sunt organe intratoracice si, datorita structurii lor tubulare, ele comunica direct cu atmosfera, deci cu lumea exterioara, motiv pentru care sunt expuse actiunilor factorilor nocivi existenti in atmosfera.. Cauzele bolilor aparatului respirator sunt numeroase si variate; rar izolate, de cele mai multe ori se asociaza doua sau mai multe cauze, care provoaca in acelasi timp sau succesiv aparitia unei boli a aparatului respirator.

Una din cauzele determinante ale aparitiei bolilor aparatului respirator si poate cea mai importanata, este infectia. In mucoasa cailor aeriene pot sa se cuibareasca si sa se inmulteasca microbi, proveniti in general din caile aeriene superioare, unde sunt oaspeti obisnuiti, de cele mai multe ori inofensivi. In anumite conditii, sub actiunea unor factori favorizanti, care fie slabesc organismul diminuandu-i rezistenta, fie ca provoaca congestionarea mucoasei, acesti germeni pot sa determine aparitia bolilor.

Exista insa si bacterii si virusuri care pot sa provoace boli fara contributia factorilor favorizanti, asa cum se intampla cu unele boli infectioase ca tusea convulsiva, pojarul. De cele mai multe ori infectarea aparatului respirator se face pe cale aeriana, prin inhalarea microbilor raspanditi prin tuse, stranut, vorbire, sarut. Molipsirea se face mai usor si numarul de imbolnaviri creste cand virulenta germenilor este mult crescuta si numarul acestora este foarte mare, ceea ce se intampla in izbucnirile de boli cu caracter epidemic (gripe, viroze, tuse).

Cauzele favorizante ale bolilor respiratorii sunt factorii care determina modificari circulatorii ale mucoasei nasului, faringelui, traheei si bronhiilor, ale alveolelor si ale pleurei. Aceste modificari micsoreaza rezistenta si puterea de aparare locala a acestor organe, ajutand sau declansand actiunea microbilor.

Cel mai insemnat rol il joaca raceala, notiune care nu trebuie inteleasa ca actiune directa a aerului rece asupra mucoasei aparatului respirator, ci mai ales ca „racirea” corpului sub actiunea expunerii la temperaturi scazute sau sub actiunea umezelii si racelii la picioare, ceea ce a facut pe un clinician francez sa afirme ca omul „raceste” prin corp si nu prin respiratie. Acest mecanism explica si caracterul sezonier al numeroaselor boli respiratorii, a caror frecventa este maxima in anotimpul rece si umed.

Asa cum se intampla adeseori, raspunsurile se gasesc tot acolo unde se afla originile problemei. Ayurveda vine in intampinarea tuturor problemelor de sanatate cu un remediu natural foarte eficient.

Suplimentul alimentar COUGHEND sirop este un remediu natural util in toate tipurile de tuse (uscata, productiva, convulsiva) fiind, de asemenea, un stimulent al secretiei bronsice, ajutand la fluidizarea mucusului in vederea eliminarii lui. Extractul din plantele ce il compun are efect curativ direct in cazul problemelor aparatului respirator cat si pe termen lung prin actiunea sa antioxidata si imunostimulatoare.

COUGHEND sirop favorizeaza expectoratia, prin fragmentarea macromoleculelor de mucus, fiind complementar in terapia bronsitelor acute si cronice, cat si in terapia astmului bronsic. Efectul acestuia este stabil in timp, COUGHEND sirop putand fi folosit si preventiv pe intreaga durata a sezonului rece, pentru a apara organismul de raceala si gripa, precum si pentru intarirea sistemului imunitar.

De precizat este faptul ca persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat li se recomanda varianta COUGHEND Sirop fara zahar.

Voteaza acest articol 1
Evaluari vizitatori

Evaluare: 3.7/5 (3 vot/uri)



Produse recomandate